„Deepfake” nu înseamnă rău intenționat: când conținutul AI are nevoie de o etichetă vizibilă
Definiția deepfake-ului din AI Act e mai largă decât titlurile despre scandaluri. Art. 3 pct. 60 îl definește drept „o imagine ori un conținut audio sau video generat sau manipulat de IA care prezintă o asemănare cu persoane, obiecte, locuri sau alte entități ori evenimente existente și care ar crea unei persoane impresia falsă că este autentic sau adevărat”. Observă ce lipsește: intenția. Un video AI măgulitor cu propriul tău magazin intră în definiție.
Obligația (art. 50(4))
Implementatorii unui sistem de IA care generează sau manipulează astfel de conținut „dezvăluie faptul că respectivul conținut a fost generat sau manipulat artificial”. Vizibil — e vorba de percepția oamenilor, nu doar de metadate. Iar informația se dă „într-un mod clar și distinct, cel târziu în momentul primei interacțiuni sau al primei expuneri” (art. 50(5)).
Unde întâlnesc firmele această regulă
Un avatar AI al unui angajat real care întâmpină clienții; o voce off AI clonată după o voce reală; „fotografii” ale spațiului tău real, generate în loc să fie făcute; imagini ale unui eveniment reconstituite cu AI. Fiecare trebuie dezvăluit dacă poate părea în mod fals autentic (art. 3 pct. 60).
Nu sunt deepfake-uri, în orientările Comisiei (punctul 116): editările minore cu AI ale unui material real, precum corectarea culorii, ajustarea luminozității, reducerea zgomotului, eliminarea unui trecător din fundal, compresia fișierului sau ajustările de ordin estetic. Dacă o editare e minoră depinde de felul în care schimbă ce cred oamenii despre conținut.
Aterizarea moale pentru artă și satiră
Atunci când conținutul „face parte dintr-o operă sau dintr-un program de o vădită natură artistică, creativă, satirică, fictivă sau analogă”, obligația se limitează la dezvăluirea existenței conținutului generat sau manipulat „într-un mod adecvat, care să nu împiedice afișarea sau receptarea operei” (art. 50(4)) — de exemplu, un rând de credit în locul unui filigran peste întreaga lucrare.
Propria ta față e tot o față reală
Dacă folosești AI pe tine însuți sau pe propriul tău spațiu, nu ești scutit — testul e confuzia privind autenticitatea, nu consimțământul.
Selectorul nostru gratuit de iconițe (EU AI-label icon picker, în engleză) îți dă iconița oficială a Comisiei pentru exact acest caz, cu fragmentul de cod gata de lipit.
Etichete care funcționează
Oamenii trebuie să vadă sau să audă eticheta fără un instrument și fără un click; marcajele ascunse din fișier nu o înlocuiesc (orientările Comisiei, punctul 117). Codul de bune practici al Comisiei privind conținutul generat de AI (voluntar, în forma finală din 10 iunie 2026) descrie unde stă bine o etichetă:
- Imagine: pe imaginea însăși sau ca suprapunere care pare să fie pe ea, acolo unde nimic altceva nu o acoperă — exemplul codului e colțul din dreapta sus.
- Video: la început, la intervale regulate unde se poate și cel puțin după fiecare pauză, ca cine intră mai târziu să o întâlnească totuși.
- Audio: o scurtă propoziție rostită la început, în cuvinte simple; în materialele audio lungi sau în direct, din nou după fiecare întrerupere. Unde există un ecran, apare și pictograma.
- Opere în mod evident artistice, creative, satirice sau fictive: eticheta poate sta lângă cadru, în note sau în generic.
Textele de etichetă gata făcute pentru fiecare tip de conținut sunt în Kit.
Citatele sunt din textul românesc al Regulamentului (UE) 2024/1689 (art. 3 pct. 60, art. 50 alin. (4) și (5)), citit în baza de date Cellar a Oficiului pentru Publicații la 3 noiembrie 2026. Regulamentul (UE) 2026/1744 nu a modificat aceste dispoziții.
Care dintre aceste obligații ți se aplică?
Gratuit, 60 de secunde, rezultat imediat cu citate exacte. Fără email.
Fă verificarea gratuităSursele sunt citate în text; textul oficial: Regulation (EU) 2024/1689. Acest ghid este o explicație tehnică, nu consultanță juridică.